EPITAFE
"Ne vom revedea odată
Lângă Domnul când vom fi
Şi de-acolo niciodată,
Nu ne vom despărţi!"
"Ne-ai fost prea scump în viaţă,
Prin moarte ne-ai lăsat,
O rană adâncă în suflet
Ce nu-i de vindecat."
"Neiertătoare zi,
Inevitabilă clipă."
"Nici pentru acum,
Nici pentru cândva,
Ci pentru atunci,
Când nu mă vei avea"
"Nimic nu iei cu tine, când pleci de pe pământ
Dar laşi ca amintire o cruce la mormânt."
"Noi vă ţinem duşi departe,
Şi vă aşteptăm venirea.
Dar zadarnic aşteptarea,
Ca voi sunteţi pe vecie.
Nu am venit să vă tulburăm somnul,
Ci am venit să vă plecăm genunchii,
Şi a nostră inimă spre Domnul."
"Nu de moarte mă cutremur,
Ci de veşnicia ei şi teama de a nu vă mai putea vedea."
Sophia Mavrodin
1877 – 1905
"Nu plânge că s-a terminat,
Bucură-te că s-a petrecut!"
"O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.
Pe seama cui? Eşti un nemernic
Când n-ai un ţel hotărâtor.
Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
Te lupţi pe seama tuturor."
George Cosbuc
1866 – 1918
"O mamă, dulce mamă, din negura de vremi
Pe freamătul de frunze, la tine tu mă chemi
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt.
Se scutură salcâmi de toamnă şi de vânt.
Se bat încet din ramuri, îngâna glasul tău…
Mereu se vor tot bate. Tu vei dormi mereu."
"Pace vouă!
Domnul Isus a spus
Că o viaţă nouă,
Vă aşteaptă sus!"
"Pe cer când soarele-i apus,
De ce să plângi privind în sus?
Mai bine ochii-n jos să-i pleci,
Să vezi pământul pe-unde treci,
El nu e mort’ trăieşte-n veci
E numai dus."
"Pe pajişti albastre
Mă strigă o stea,
Şi intru în horă
De îngeri cu ea:
Sub dalbele aripi
Mă rog pentru voi…
De ce n-am putere
Să vin inapoi?!
S-aduc alinare
Părinţilor mei,
Să-i vindec de lacrimi,
Zburdând printre ei."
"Prea iute, prea de timpuriu
Ai mers pe drumul de tăcere,
Pentru cei dragi eşti veşnic viu
Iubirea creşte din durere."
"Pământul este scena
Pe care omul apare
Îşi joacă rolul
Şi apoi dispare."
"Rancuri, glorie, bogatie
Tote n pamant se sfarsescu.
Ori ce frumusete fie,
Tote per si se topescu.
Traitori cate lucrati,
Monumente fabte bune
Voua n urma se lasati."
"Reverse dulci scântei
Atotştiutoarea,
Deasupra-mi crengi de tei
Să-şi scuture floarea.
Ne mai fiind pribeag
De-atunci înainte
Aduceri aminte
M-or troieni cu drag."
Mihai Eminescu
1850 – 1889
"Scrisoare să-ţi trimit voiam
Să fii din nou cum te ştiam,
Să vii în calea mea mereu
Că ne-ai lăsat cu suflet greu."
"Scurta îmi fu viata pe acest pamânt,
Si moartea nemiloasa m-a dus la mormânt.
Ca un crin de vara frumos înflorit,
În puterea vietii eu v-am parasit"
"Sub această piatră rece,
Şi-n acest tăcut mormânt,
Este ce-am avut mai dulce
Şi mai scump pe acest pământ."